Pacienții cu boli autoimune sistemice își pun uneori problema posibilității de a-și dona organele. Această problemă importantă este abordată la nivel național de către agențiile de biomedicină. Pacienții cu boli autoimune sistemice pot, în general, să își doneze organele pentru transplant, cu condiția ca organul în cauză să nu fie afectat de boala autoimună în sine.

În ceea ce privește lupusul pur cutanat, acesta nu interesează organele interne, astfel încât donarea de organe este perfect posibilă. În ceea ce privește lupusul sistemic, totul depinde de organele afectate de boală. Formele cutanat-articulare de lupus nu sunt de obicei însoțite de afecțiuni cardiace, pulmonare, renale sau hepatice, iar donarea de organe este posibilă. În formele mai severe care afectează rinichii, de exemplu, donarea de organe este de cele mai multe ori imposibilă.

Cu toate acestea, într-un lupus care afectează rinichii, dar nu și inima și plămânii, donarea inimii și a plămânilor este posibilă, chiar dacă pacientul a urmat tratament cu corticosteroizi sau cu imunosupresoare.

Desigur, trebuie să se țină cont și de bolile care pot fi asociate cu o boală autoimună și care pot contraindica donarea de organe, cum ar fi diabetul care poate afecta inima și rinichii, sau afecțiunile pulmonare legate de tutun. Același raționament poate fi aplicat tuturor bolilor autoimune sistemice. Poziționarea față de donarea de organe este pe termen lung, chiar dacă aceasta poate fi revocată în orice moment. Pacienții cu boli autoimune sunt în primul rând cetățeni ca oricare alții și, prin urmare, reflecția lor personală nu ar trebui să fie diferită de aceasta:

"Sunt sau nu sunt donator? După ce am făcut alegerea, le spun celor dragi despre aceasta pentru a-i ajuta, în cazul în care într-o zi un medic va trebui să le pună această întrebare despre mine. "