Diagnosticul de lupus depinde în mare măsură de manifestările care dezvăluie boala. Scopul examinărilor necesare este, pe de o parte, de a exclude posibilitatea unei boli care ar semăna cu lupusul și, pe de altă parte, de a confirma diagnosticul, dacă este posibil. Cele mai utile teste pentru diagnosticarea lupusului sunt:

Examinări biologice "de rutină"

< Identificarea unei scăderi a numărului de celule sanguine (citopenie): anemie (hemolitică sau inflamatorie, scăderea numărului de globule roșii numite și hematii), limfopenie, neutropenie (scăderea numărului de globule albe - limfocite sau neutrofile), trombocitopenie autoimună (scăderea numărului de trombocite) .

< Căutarea leziunilor renale prin analiza funcției renale (măsurată prin creatinina din sânge) și a urinei, ceea ce permite să se afle dacă există o anomalie a filtrului renal. Dacă acest filtru este afectat, urina va conține proteine (inclusiv albumină), dar și globule roșii (hematurie) sau globule albe (leucociturie). Aceste anomalii renale nu sunt specifice lupusului, dar sunt esențiale de urmărit atunci când vorbim despre această boală. Ele pot fi detectate printr-o simplă analiză de urină.

< Analiza biologiei hepatice (transaminaze, fosfataza alcalină) este deosebit de utilă pentru a elimina o altă boală (virală).

Examene imunologice

< Este vorba în primul rând de căutarea unui nivel ridicat de imunoglobuline (hipergammaglobulinemie), care reflectă activarea sistemului imun.

< Cele mai importante examene biologice pentru confirmarea diagnosticului sunt cele imunologice cu identificarea globală a anticorpilor antinucleari și a componentelor acestora (anti-ADN nativ, anti-Ro/SS-A și anti-La/SS-B, anti-Sm, anti-RNP ...) și eventual căutarea unei activări a proteinelor sistemului complementului care să ducă la scăderea acestor proteine în sânge (numită hipocomplementemie).

Aceste examinări imunologice trebuie să includă în mod sistematic căutarea anticorpilor antifosfolipidici. Aceștia sunt autoanticorpi care pot "îngroșa" sângele și pot duce la un risc de coagulare (tromboză) în vene (numită flebită) sau în artere.

Alte câteva examinări pot fi utile în funcție de semnele pe care le prezintă pacientul

< O biopsie cutanată poate fi necesară pentru a confirma, prin analiză histologică, diagnosticul de lupus atunci când ne confruntăm cu o leziune cutanată asemănătoare lupusului. Dar aceasta este utilă doar atunci când diagnosticul este ezitant.

< În caz de suspiciune de afectare cardiacă sau vasculară (venă sau arteră), este necesară efectuarea unei ecografii cardiace Doppler.

< În caz de afectare a rinichilor, trebuie luată în discuție o biopsie renală pentru a afla cât de gravă este afectarea.

< În caz de leziuni neurologice, este necesară explorarea creierului prin examinări precum un IRM și/sau analiza lichidului care circulă în jurul creierului (numit lichid cefalorahidian) printr-o puncție lombară.

< O scădere semnificativă a numărului de celule sanguine (citopenie) poate justifica un studiu al măduvei osoase hematopoietice (care produce sânge) care se face sub anestezie locală (medulogramă).

< Razele X sau o altă tehnică imagistică (IRM, ecografie) sunt uneori necesare în caz de dureri articulare și/sau osoase, pentru a exclude o altă boală.

Lista de examinări necesare în lupus nu poate fi exhaustivă, deoarece depinde de expresia bolii la fiecare pacient la un moment dat în viață. Toate aceste examinări pot fi necesare pentru a pune diagnosticul de lupus, dar mai ales, pentru a defini tipul și amploarea afectării fiecărui organ și pentru a monitoriza evoluția bolii în vederea tratării cât mai rapide a puseelor de activitate. Această evaluare este esențială pentru a alege tratamentul potrivit.