Un răspuns "autoimun" (cum ar fi în cazul lupusului) poate duce la producerea de anticorpi anormali, numiți autoanticorpi. Acești autoanticorpi sunt direcționați împotriva constituenților propriilor noastre celule, cel mai adesea localizați în nucleul acestor celule, de unde și termenul de antinuclear (nuclear = originar din nucleu).

Terminologia autoanticorpilor

Acești anticorpi antinucleari sunt îndreptați împotriva compușilor din nucleul celulelor noastre, cum ar fi ADN-ul cromozomilor (anticorpi anti-ADN nativ) și împotriva altor structuri numite ribonucleoproteine, de exemplu anti-Ro/SS-A, anti-La/SS-B, anti-Sm sau anti-RNP. Această terminologie oarecum complicată desemnează fie literele numelui pacientului la care a fost descris pentru prima dată autoanticorpul (exemplu: Ro, La, Sm), fie structura recunoscută de acest autoanticorp (exemplu: RNP pentru ribonucleoproteină), fie o boală asociată cu acest anticorp (exemplu: SS-A pentru Sindromul Sjögren A).

Cum sunt detectați acești autoanticorpi?

Acești autoanticorpi sunt detectați în sângele pacienților prin teste de laborator de rutină. Detectarea lor se face în două etape. În primul rând, o etapă de screening confirmă prezența și concentrația acestor autoanticorpi. Această concentrație este exprimată printr-o măsurare a concentrațiilor serice de titrare (1/80, 1/160, 1/320, 1/1280...). Această cifră înseamnă, de exemplu, că există încă anticorpi vizibili într-un ser care a fost diluat de 320 de ori: se spune că acest ser este 1/320 pozitiv. Pragul de pozitivitate variază de la un laborator la altul, dar în general la adulți, testul se consideră pozitiv începând de la o diluție de 1/160.

Al doilea pas constă în identificarea antigenului celular care este vizat de autoanticorp. În această etapă se folosesc teste specifice, care vor detecta anticorpi împotriva ADN-ului nativ, anti-Sm, anti-RNP, anti-Ro/SS-A... Acestea sunt efectuate în multe laboratoare.

Utilitatea autoanticorpilor în diagnostic și prognostic

Acești autoanticorpi servesc drept markeri de diagnostic, deoarece în practică absența anticorpilor antinucleari exclude posibilitatea unui lupus sistemic. Cu toate acestea, ei nu sunt specifici lupusului, deoarece pot fi prezenți în multe alte boli și chiar la persoanele sănătoase. Acești anticorpi pot avea, de asemenea, valoare prognostică, deoarece unii dintre ei acționează direct prin inducerea de leziuni (exemplu: anticorpii anti-ADN nativ induc leziuni renale).