Dată fiind heterogenitatea foarte mare a bolii, diagnosticul de lupus necesită experiență substanțială și impune luarea în considerare a tuturor simptomelor si parametrilor biologici. Pentru a-și construi diagnosticul, specialiștii se vor folosi de experiența lor și de criteriile de clasificare ale lupusului, concepute inițial în scopuri de cercetare științifică.
Comunitatea științifică internațională a definit criterii de clasificare pentru a permite diagnosticarea lupusului sistemic. Au fost propuse două clasificări principale (a se vedea anexa 2).
Cea a Colegiului American de Reumatologie (ACR), care are 11 criterii.
Prezența a cel puțin 4 dintre aceste 11 criterii face posibilă clasificarea unui pacient ca suferind de lupus sistemic.
Criteriile ACR/EULAR din 2000, conform cărora un pacient poate fi clasificat ca având lupus sistemic atunci când atinge un scor de 10 sau mai mult, dacă sunt îndeplinite criteriile de intrare.
Diagnosticul de lupus se bazează pe compararea semnelor clinice și biologice ale bolii.
Un diagnostic oficial poate dura uneori câteva luni.