Lupusul nu are o "cauză", ci se explică probabil prin mai multe "cauze", care sunt combinate ca piesele unui puzzle.

Aceste "piese" sunt specifice fiecărui individ în parte (factori imunogenetici), dar provin de asemenea din mediul nostru (factori de mediu).

Originile genetice ale lupusului

Lupusul eritematos sistemic nu este o boală care se moștenește, dar factorii genetici intră în joc. Fiecare factor genetic luat în mod izolat nu este suficient pentru a provoca lupus, cu excepția unor forme foarte rare. Astfel, lupusul sistemic apare foarte rar într-o formă familială. Aceste particularități genetice nu sunt (cu unele excepții) o anomalie majoră a unei singure gene (ca într-o boală genetică precum hemofilia), ci mai degrabă "originalități genetice".

Aceste "originalități" par să fie legate de mici diferențe (numite polimorfisme) care caracterizează anumite gene ale imunității.

Atunci când se adună (de unde și termenul de "boală multigenică"), acestea favorizează apariția unor tulburări ale sistemului imun.

Originile ecologice ale lupusului

Factorii de mediu care pot declanșa lupusul sunt destul de numeroși, dar niciunul nu poate declanșa boala de unul singur. Cu siguranță este nevoie de mai mulți factori de mediu (asociați cu perturbarea genetică a sistemului imun) pentru a provoca boala.

Cei mai probabili factori de mediu sunt virușii, cum ar fi virusul Epstein-Barr (mononucleoza infecțioasă) și diferite medicamente, precum și, probabil, unii factori toxici (mult mai puțin cunoscuți).

Alți factori importanți, cum ar fi lumina UV (de la soare) și anumiți hormoni feminini (estrogeni), intră, de asemenea, în joc. Tutunul crește, de asemenea, riscul de a dezvolta lupus.

Lupusul este astfel o boală descrisă ca fiind multifactorială, deoarece este legată de adăugarea mai multor factori predispozanți, imunogenetici și de mediu. Această origine multifactorială explică de ce există forme de lupus de severitate diferită, unele dintre ele putând debuta la copii, altele la adulții "seniori".