Sindromul (anticorpilor) antifosfolipidic(i) (APS) este o "boală" autoimună caracterizată clinic prin apariția cheagurilor de sânge sau a avorturilor spontane, iar biologic prin prezența anticorpilor împotriva fosfolipidelor. Acești anticorpi vor activa coagularea și vor duce la apariția cheagurilor de sânge (tromboză), care pot fi localizate în toate vasele corpului: arterele creierului, rinichilor, inimii... sau venele membrelor, gâtului, ficatului... În funcție de tipul și de locul în care este înfundat vasul, simptomele vor fi diferite în funcție de lozalizare (dar mecanismul este același).

APS poate fi fie izolat (numită APS primar), fie asociat cu o altă boală autoimună sistemică, în special lupus (numit APS asociat).

La femeile însărcinate, acești anticorpi pot bloca vasele placentei, reducând astfel schimburile dintre mamă și copil și provocând avorturi spontane repetate.

Deși este dificil de a face să dispară anticorpii antifosfolipidici, este totuși posibil a lupta împotriva efectelor acestora, prin administrarea de medicamente antiplachetare sau anticoagulante, în funcție de situație. Atunci când sunt luate conform prescripției, aceste medicamente fac posibilă desfășurarea unei sarcini normale.

Anticoagulantele trebuie luate pe termen lung în cazul unui istoric de tromboză sau de cheag arterial.

În afară de sarcină, este important de știut că, în lupus, prezența anticorpilor antifosfolipidici crește riscul formării de cheaguri de sânge. În acest caz, medicii pot oferi uneori doze mici de aspirină în scop preventiv.

Hidroxiclorochina prescrisă pentru lupus are de asemenea efecte favorabile în diminuarea riscului de formare de cheaguri induse de prezența anticorpilor antifosfolipidici.