Da, lupusul poate evolua cu afectarea rinichilor, dar este destul de rar, cu excepția copiilor.

În schimb, formele de lupus cu debut cutanat și articular sunt frecvente. Acestea provoacă leziuni cutanate și dureri articulare. Aceste forme, dacă sunt tratate rapid și suficient (de obicei cu antimalarice de sinteză (hidroxiclorochină, clorochină), cortizon în doze mici pentru o perioadă limitată de timp și, dacă este necesar, cu asocierea metotrexatului la tratamentul anterior), este posibil să nu fie niciodată însoțite de alte afecțiuni.

Apariția leziunilor renale, dacă nu există la debut, este mai rară după câțiva ani de evoluție. Cu toate acestea, afectarea renală trebuie căutată cu regularitate printr-un examen de urină, deoarece afectarea renală din lupus nu provoacă inițial niciun simptom, nici măcar durere renală. Pacienții de culoare și pacienții asiatici sunt mai predispuși la apariția unei complicații renale.

Afectarea renală în lupus are ca rezultat inflamația rinichiului care duce la apariția proteinelor în urină (albuminurie sau proteinurie) și/sau a globulelor roșii (hematurie). Căutarea albuminei și a sângelui în urină este necesară mai frecvent la copii decât la adulți. Ea poate fi făcută cu ușurință de către medicul de familie sau în spital cu ajutorul unor teste instantanee, sub forma unor benzi care se înmoaie în urină. Acesta este un examen de screening foarte sensibil care trebuie făcut cel puțin o dată la 6 luni, iar uneori mult mai frecvent la începutul bolii, mai ales dacă există un nivel ridicat de anticorpi anti-ADN nativ sau o scădere a complementului. Analiza proteinuriei efectuată în laborator dintr-o probă de urină sau din urina pe 24 de ore sunt mai precise.

Deci, dacă căutarea albuminei și/sau a sângelui este negativă pe bandă, înseamnă că nu există leziuni renale semnificative. În schimb, dacă examenul este pozitiv, este necesar să se verifice dacă prezența proteinelor și/sau a sângelui este legată de lupus prin examinarea urinei. Într-adevăr, o banală infecție a tractului urinar sau o colectare inadecvată de urină prelevată în timpul menstruației pot, de asemenea, determina un test pozitiv. Dacă prezența albuminei și/sau a sângelui este legată de lupus, medicul va propune o biopsie renală, care se efectuează de obicei prin puncție sub anestezie locală și urmărire ecografică. Se prelevează două fragmente milimetrice din același rinichi și se analizează la microscop. În cazul unui tratament anticoagulant, biopsia poate fi efectuată printr-o venă de la nivelul gâtului, cu un ghid care coboară până la nivelul venei rinichiului pentru a lua probele necesare (biopsie transjugulară), limitând astfel riscul de sângerare. În ambele cazuri, biopsia renală nu este, de obicei, un examen foarte dureros (în afară de inconvenientul anesteziei locale), deoarece nu există nervi în interiorul rinichiului. Riscul de hematom renal după biopsie este scăzut.

Biopsia renală este un pas esențial, deoarece permite analiza rinichiului dumneavoastră la microscop și determină amploarea leziunilor renale.

Întrucât leziunile renale sunt difuze, adică răspândite pe tot rinichiul, o biopsie de câțiva milimetri oferă informații despre starea generală a ambilor rinichi.

Prezența albuminei în urină în timpul lupusului poate fi rezultatul unei implicări renale ușoare, care poate să nu afecteze rinichii, sau al unei afecțiuni severe care poate duce la insuficiență renală în absența unui tratament eficient. Prin urmare, biopsia renală este fundamentală pentru a ghida tratamentul.