Aproximativ 20-40% dintre pacienții adulți cu lupus și 30-80% dintre copii dezvoltă leziuni renale. Acest lucru este mai frecvent la asiatici și la persoanele de origine africană decât la caucazieni.

Rezultatul biopsiei renale va defini gravitatea interesării renale și va dicta în mare măsură tratamentul necesar pentru a o controla. Formele severe de nefrită lupică (numite proliferative) justifică un tratament care combină corticosteroizi în doze inițial mari (prednison: 0,5 până la 1 mg/kg/zi) cu tratamentul imunosupresor (micofenolat mofetil sau ciclofosfamidă) adăugate la hidroxiclorochină în scopul de a reduce inflamația rinichiului.

Această strategie terapeutică face aproape întotdeauna posibilă ameliorarea leziunilor renale din lupus, adesea chiar vindecarea sau cel puțin stabilizarea acestora. Beneficiul se observă mai ales pe termen lung. Din acest motiv, este important să se continue terapia imunosupresoare pentru o perioadă lungă de timp (cel puțin 2 ani). Uneori este necesar să se efectueze o biopsie renală de control după câteva luni pentru a verifica eficacitatea tratamentului. Dacă aveți tensiune arterială ridicată sau dacă persistă o proteinurie semnificativă chiar și fără hipertensiune arterială, vi se va prescrie un medicament care reduce tensiunea arterială și presiunea din filtrele renale, pentru a reduce scurgerea de proteine în urină și pentru a proteja rinichiul (această atitudine terapeutică se numește "nefroprotecție").

Pentru că există riscul de recidivă a nefritei lupice este necesară o monitorizare regulată și administrarea continuă a hidroxiclorochinei, chiar dacă terapia imunosupresoare a fost oprită.

Rareori, în ciuda tuturor acestor tratamente, afectarea renală poate continua să se agraveze, ducând treptat la necesitatea unui transplant de rinichi sau a dializei (acest lucru se numește insuficiență renală "în stadiu terminal" pentru a spune că rinichii nu-și mai îndeplinesc deloc funcțiile de purificare).