Există 2 forme de lupus:

lupusul spontan, care apare fără factori declanșatori cunoscuți sau recunoscuți, și lupusul indus, care este cauzat de expunerea la factori de mediu, inclusiv la anumite medicamente.

În cazul lupusului spontan, se face o distincție între diferite forme:

lupusul cutanat pur sau izolat, în cazul căruia leziunile se limitează la piele, și lupusul sistemic, care este o boală ce poate afecta mai multe organe sau sisteme (piele, articulații, rinichi, inimă, vase...).

Aceste diferențe se explică probabil prin faptul că lupusul nu are o singură "cauză", ci este consecința mai multor "cauze" încă puțin cunoscute, care diferă de la un pacient la altul. Variabilitatea simptomelor explică de ce managementul și tratamentul lupusului trebuie adaptat fiecărui pacient în parte.

Ce este lupusul indus de medicamente?

Așa numitul lupus “indus” este rezultatul expunerii la factori de mediu, precum anumite medicamente. Se consideră că lupusul a fost "indus" de administrarea acestor medicamente. Printre aceste medicamente, se numără doxiciclina (antibiotice prescrise împotriva acneei), sulfametoxazol + trimetoprim (un alt antibiotic), unele antiepileptice (carbamazepina), unele medicamente antituberculoase, mai rar betablocantele (medicamente antihipertensive) și agenții anti-TNF. Lista medicamentelor cu potențial inductor este foarte lungă (a se vedea întrebarea 43). De obicei, întreruperea medicamentului "inductor" duce la o dispariție destul de rapidă a simptomelor clinice ale bolii.

Anumiți agenți de mediu (în special siliciul) sunt, de asemenea, susceptibili în a favoriza apariția lupusului, care, în unele cazuri, poate fi recunoscut ca boală profesională (a se vedea întrebarea 12).