Un sindrom de uscăciune poate evoca o boală autoimună a glandelor de secreție (exocrine): sindromul Sjögren. Un "sindrom uscat" este destul de frecvent în lupus. Mai mult de o treime dintre pacienții cu lupus se plâng de uscăciunea gurii și/sau a ochilor. Această uscăciune este cauzată de o inflamație indusă imun a glandelor care produc salivă (glandele salivare) și lacrimi (glandele lacrimale). Se poate face o biopsie a acestor glande (salivare) pentru a pune diagnosticul de sindrom sicca (de uscăciune). În acest caz, biopsia arată un infiltrat de celule (limfocite) care invadează aceste glande. Acest infiltrat este clasificat în funcție de intensitatea sa (clasificarea Chisholm și Mason). Numai un infiltrat limfocitar semnificativ are valoare diagnostică.

Acest sindrom sicca, numit sindromul Sjögren, poate fi asociat cu lupusul, dar și cu alte boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă.

Menopauza și anumite medicamente (de exemplu, antihistaminicele pentru alergii și antidepresivele) pot provoca, de asemenea, uscăciune.

Cum ar trebui să fie gestionat acest sindrom de uscăciune?

Apariția sindromului Sjögren în timpul lupusului nu reflectă activitatea bolii. Nu există un tratament pentru acest sindrom și, prin urmare, putem doar să ameliorăm simptomele acestuia, cu ajutorul lacrimilor și al gelului lacrimogen, al salivei artificiale și al medicamentelor care stimulează secrețiile (clorhidrat de pilocarpină).

În caz de uscăciune severă, poate fi utilă opinia unui oftalmolog pentru a verifica dacă nu există complicații oculare (keratoconjunctivită sicca).

Asigurarea unei îngrijiri dentare regulate este esențială, deoarece absența salivei reduce apărarea naturală a dinților, ceea ce riscă să îi deterioreze.