Cortizonul este un medicament antiinflamator excelent, dar expune la o serie de riscuri așa-numite "metabolice", cum ar fi pierderea musculară, osteoporoza și "anomalii ale grăsimii" (dislipidemie). Pentru a combate aceste complicații, sunt necesare mai multe măsuri dietetice.
Limitați zaharurile cu absorbție rapidă (zaharuri pentru cafea sau ceai, dulciuri, produse de patiserie...): nu vă privați de orice, dar limitați zaharurile absorbite rapid. O patiserie, de exemplu, este posibilă o dată pe săptămână.
Urmați o dietă proteică echilibrată pentru a combate scăderea masei musculare, în combinație cu o activitate fizică regulată.
Limitați grăsimile animale (mezeluri, smântână...) și înlocuiți-le cu "grăsimi bune" (uleiuri vegetale).
Evitați zaharurile ascunse (sucuri de fructe, sucuri carbogazoase, dulciuri) și excesul de alimente bogate în amidon (pâine, paste, orez, cartofi...) pentru a reduce riscul de "dislipemie" și, prin urmare, de ateromatoză.
Urmați o dietă săracă în sodiu (în caz de afectare renală), dar bogată în potasiu, deoarece cortizonul facilitează eliminarea acestuia. În ceea ce privește pâinea, în ciuda faptului că este bogată în zaharuri lente, ea conține și sare. Nu este recomandat să folosiți pâine fără sare, ci să limitați pâinea la 4 sau cel mult 5 felii standard pe zi.
Urmați o dietă bogată în calciu cu un aport adecvat de vitamina D pentru a limita riscul de osteoporoză (pe lângă activitatea fizică). Vitamina D poate fi asigurată în mod normal prin alimentație și prin soare (deoarece este sintetizată de piele sub efectul soarelui). În cazul lupusului, deoarece expunerea la soare nu este recomandată, este mai bine să se ia în considerare suplimentarea cu vitamina D (de exemplu, 50.000 UI de colecalciferol în fiecare lună, cel puțin în timpul iernii). Aportul recomandat de calciu este de 1.200 mg/zi, sau 4 porții de produse lactate pe zi. Pe lângă produsele lactate și brânzeturile, bogate în calciu, dar și în grăsimi, anumite ape minerale pot îmbunătăți aportul de calciu. Unele ape sunt bogate în calciu (calciu > 150 mg/l) și conțin foarte puțină sare (sodiu între 0 și 15 mg/l). Atenție însă, unele ape sunt sărate (Na >150 mg/l) sau foarte sărate (sodiu până la 1700 mg/l) și nu sunt recomandate atunci când se ia cortizon. În cazul unei corticoterapii prelungite, va fi necesară o adevărată urmărire medicală, incluzând o anamneză pentru a evalua riscul de fractură osoasă, un screening pentru fragilitatea osoasă (prin densitometrie osoasă) și eventual, la adulți, un tratament medical preventiv al osteoporozei, cel mai adesea cu ajutorul unei molecule din familia bifosfonaților. Aceste medicamente contribuie la reducerea riscului de degradare osoasă.
Administrarea cortizonului, mai ales în doze mari, justifică o dietă adaptată, adică:
- Echilibrată în proteine, pentru a lupta împotriva pierderii musculare.
- Bogată în potasiu, pentru a limita pierderea de "săruri" de către rinichi.
- Bogată în vitamine și în calciu, pentru a lupta împotriva deteriorării oaselor (osteoporoză indusă de cortizon).
- Săracă în grăsimi și zaharuri, pentru a lupta împotriva creșterii în greutate, a riscului de boli de inimă și a diabetului.
- Săracă în sare în cazul unor doze mari de corticosteroizi pentru a evita hipertensiunea arterială.