Se pot folosi unguente cu corticosteroizi (topice), dar acestea pot induce o atrofie permanentă a pielii. În cazul persistenței leziunilor cutanate active, este posibil să se sporească eficacitatea locală a unguentelor cu cortizon prin intermediul unui pansament ocluziv. Terapia generală cu corticosteroizi nu are nicio indicație în tratamentul leziunilor pur dermatologice.

Tacrolimusul în aplicații topice poate aduce beneficii pentru piele. Acesta are avantajul de a nu provoca atrofierea pielii, spre deosebire de cortizonul local.

Tratamentul lupusului cutanat se bazează, de asemenea, pe protecție solară și pe hidroxiclorochină în doză de 2 tablete pe zi (400 mg/zi), care favorizează o ameliorare a leziunilor la mai mult de 6 din 10 cazuri. Eficacitatea este evaluată după 3 luni de utilizare.

De asemenea, se poate utiliza talidomidă, care induce, de obicei, o remisiune rapidă. Acest tratament poate induce malformații grave la făt, dacă femeia este însărcinată în timpul tratamentului, astfel încât se impune un test de sarcină prealabil și prescrierea obligatorie a unui mijloc de contracepție eficient. Monitorizarea prin electroneurografie este necesară din cauza riscului de neuropatie. Tratamentul trebuie administrat seara, deoarece provoacă somnolență. Talidomida poate crește riscul de formare de cheaguri de sânge.

Metotrexatul în doze mici (10-20 mg/săptămână) poate fi, de asemenea, eficient pentru leziunile cutanate.

Belimumabul este o posibilă alternativă la adulți dacă afectarea cutanată rămâne activă, mai ales dacă anticorpii anti-ADN sunt prezenți în sânge într-un nivel ridicat.

În studiile clinice, anifrolumabul a redus de asemenea activitatea bolii în organele afectate, inclusiv în piele și articulații.