Imunosupresoarele au multiple efecte secundare, unele dintre acestea fiind diferite în funcție de imunosupresor. Consultați întotdeauna prospectul medicamentului plasat în cutia de medicamente și cereți sfatul medicului dumneavoastră dacă aveți îndoieli.

Riscul de infecție

Cel mai de temut efect secundar atunci când se prescrie un imunosupresor este riscul crescut de infecție. Acest risc este direct legat de mecanismul de acțiune al imunosupresoarelor, care diminuează numărul și activitatea celulelor albe din sânge. Aceste celule albe din sânge sunt principala țintă terapeutică a imunosupresoarelor în lupus, deoarece sunt hiperactivate în timpul procesului autoimun care stă la baza acestei boli. Problema este că imunosupresoarele scad numărul de globule albe, fără a face diferența între globulele albe "bune", care protejează împotriva infecțiilor, și cele "rele", care sunt "responsabile" de lupus. Cu cât imunosupresorul este mai puternic, cu atât acest risc este mai mare.

Imunosupresoarele acționează în plus față de corticosteroizi și permit reducerea dozelor de corticosteroizi. Corticosteroizii sunt, de asemenea, ei înșiși favorizanți ai infecțiilor și, prin urmare, reducerea dozei scade puțin acest risc.

Riscul de scădere a nivelului de celule sanguine Imunosupresoarele inhibă proliferarea celulelor care se înmulțesc rapid, cum ar fi globulele albe sau roșii și trombocitele. Prin urmare, imunosupresoarele pot bloca creșterea unor componente ale sângelui și pot favoriza apariția anemiei (scăderea numărului de globule roșii), a trombocitopeniei (scăderea numărului de trombocite) sau a leucopeniei (scăderea numărului de globule albe). Acest risc justifică monitorizarea periodică a hemoleucogramei (determinarea numărului de globule albe și roșii, precum și a trombocitelor din sânge).

Riscul de sterilitate

Acesta trebuie luat în considerare pentru ciclofosfamidă. Acest risc crește în funcție de cantitatea totală de ciclofosfamidă primită și de vârsta persoanei la începerea tratamentului. Se referă atât la bărbați, cât și la femei. Utilizarea în concordanță cu vârsta pacientului și, eventual utilizarea altor medicamente pot reduce acest risc.

Riscul teratogen (malformații fetale) există pentru majoritatea dintre ele, cu excepția azatioprinei.

Prin urmare, aceste tratamente vor fi întrerupte de către medicul dumneavoastră în timpul sarcinii.

Riscul de cancer

Riscul de cancer este un risc scăzut pe termen lung, dar trebuie prevenit. Sunt implicate mai multe mecanisme:

scăderea apărării organismului împotriva celulelor canceroase sau împotriva anumitor virusuri care facilitează procesul de trasnformare malignă (papilomavirus pentru cancerul de col uterin, virusul Epstein-Barr pentru limfoame);

toxicitatea directă a imunosupresoarelor sau a unora dintre cataboliții acestora (cancere de vezică urinară favorizate de ciclofosfamidă). Această toxicitate este extrem de rară și poate fi prevenită prin utilizarea uromitexanului. Toxicitatea poate fi favorizată de expunerea la alți factori de risc, cum ar fi expunerea prelungită la soare la pacienții tratați cu azatioprină. Imunosupresoarele utilizate în lupusul sistemic nu cresc riscul de limfom. Lupusul ca atare, fără tratament, este asociat cu un risc ușor crescut de limfom, ca multe alte boli autoimune. De fapt, imunosupresoarele pot chiar să scadă riscul de limfom prin "calmarea" limfocitelor.