Hidroxiclorochina și clorochina sunt medicamente bine tolerate. Hidroxiclorochina este recomandată la o doză care nu depășește 5 mg/kg de greutate corporală reală pe o perioadă lungă de tratament pentru a reduce efectele secundare oculare. Atunci când lupusul este activ, poate fi necesară o doză mai mare, care să nu depășească 6,5 mg/kg de greutate corporală reală (pentru pacienții cu greutate mai mare de 80 kg; în LES se recomandă o doză zilnică maximă de 400 mg).

Contraindicațiile, notate în rezumatul caracteristicilor produsului, includ antecedente de boală retiniană și de hipersensibilitate cunoscută la antimalarice.

Desensibilizarea poate fi eficientă în cazul unei reacții alergice. Hidroxiclorochina poate fi menținută în timpul alăptării fără nicio grijă. Rețineți că nici sarcina și nici alăptarea nu reprezintă un motiv de întrerupere a tratamentului.

Antecedentele de retinopatie (afectarea retinei, care este membrana din spatele ochiului care permite vederea) rămân singura contraindicație absolută pentru pacienții adulți cu lupus. Monitorizarea tratamentului cu hidroxicloroquină/clorochină are ca scop prevenirea apariției potențialelor sale efecte adverse. Cel mai problematic efect secundar este impactul său potențial asupra retinei (retinopatie).

Incidența acestei complicații este scăzută în practica clinică. Nu s-a constatat nicio toxicitate sau o toxicitate redusă la câteva mii de subiecți cu boală reumatismală tratați cu hidroxiclorochină.

Recomandările pentru monitorizarea oftalmologică a hidroxiclorochinei sunt prezentate în tabelul alăturat.

Alte reacții adverse ale hidroxiclorochiei sunt tulburările digestive, care sunt adesea tranzitorii sau dispar odată cu reducerea dozei.

Există un risc foarte scăzut de scădere a numărului de globule albe, ceea ce justifică totuși efectuarea unei hemoleucograme (cel mai adesea integrată în monitorizarea obișnuită a lupusului).

În cele din urmă, este de preferat să se facă o electrocardiografie (ECG), înainte și după administrarea hidroxiclorochinei, pentru a verifica orice impact asupra conducerii cardiace, dar acest risc este excepțional.

Determinarea concentrației sanguine de hidroxiclorochină (hidroxiclorochinemie) este din ce în ce mai des utilizată în practica obișnuită. Aceasta permite să se știe dacă hidroxiclorochina este administrată așa cum ar trebui, deoarece eliminarea sa din sânge este foarte lentă. De asemenea, dozarea hidroxiclorochinemiei simplifică adaptarea dozei de hidroxiclorochină la individ.